scriu asta din spania, dupa ce am imortalizat momentul mirositului mustatii lui Dali …

hipnotic, mda , ouale mereu proaspete la care am fost intotdeauna alergica, mi-am dat seama ca iubesc cel mai mult ceea ce se polarizeaza cel mai bine la capatul magnetic al rabdarilor mele,

asa l-am vazut azi pe Dali, monstruos, magnetic, intr-un buchet de oua din fildes insomniac, putin mai incolo de Picasso care dormea sub un persan clasic,

velvet douceur. plans cald de la_dolce_vita. am cazut in dragoste, turul de grace et force pe care numai miscarea browniana din ambrozia zeilor o reitereaza. traiesc si atat. poate vietuiesc. cu o durere aproape palpabila de muschi. serotonina si piro_manie. ohhfff….

e soare in Barcelona, transmitem live dintre castanete si ritmuri de flamenco, pleaca un stol de vapoare din port, mi-e dor.

poimaine is acasa, early flight.

putine vorbe pentru catalani.

mai multe dupa ce ma dezmeticesc si ajung in tara…

ps: musai de vazut parc Guell, Gaudi e genial, geniile is asexuale, geniile is de mai multe feluri, nu si genuri.